POEZIA DORULUI #DeSelemet – VERSURI PRINSE DE FERESTRUICA VREMII…

POEZIA DORULUI #DeSelemet – VERSURI PRINSE DE FERESTRUICA VREMII…

140
DISTRIBUIȚI
În cadrul #ZilelorDiasporei la inițiativa #BiblioteciiPubliceSelemet a avut loc o întâlnire de suflet cu Dna #IuliaCostin, băştinaşă migrant, recent revenită din Italia. Plină de emoții în cuvânt și regrete în amintiri a povestit despre viaţa de odinioară, cum dorul de casă şi locul copilăriei a ajuns pe foaie de hârtie cu stăpânire și chip de poezie.
E frumos… când te regăsești în oaza poeziei de #dor, de #familie, de #viață, acolo unde spiritul de familie este viu și nu doare…
V-aţi dus demult prin lume, Copii frumoşi, cuminţi,
Luând cu voi tristeţea, Şi dorul de părinţi.
Şi visul spre o lume, Mai blândă, mai frumoasă…
Vă întrebaţi întruna: Ce o mai fi pe-acasă?
Şi iar pe drum, pe drum… Lăsând un cer senin,
O primăvară caldă, Cu păsări care vin…
Ah, Doamne, dorul, dorul, Ce mult vă mai apasă.
Orfană, rădăcina, Se stinge-ncet… acasă…